bulimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din
fr. boulimie.bulimie (Dicționar de neologisme, 1986)BULIMÍE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen.
-iei. / < fr.
boulimie, cf. gr.
boulimia].
bulimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULIMÍE s. f. 1. foame patologică excesivă; adefagie, hiperorexie. 2. (fig.) foame de cărți, de filme etc. (< fr.
boulimie)
bulimie (Dicționaru limbii românești, 1939)bulimíe f. (vgr.
bulimia, d.
bûs, boŭ și
limia, foame).
Med. Mare foame.
bulimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulimíe s. f.,
art. bulimía, g.-d. art. bulimíi, art. bulimíeibulimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulimie f.
Med. foame nesățioasă.
bulimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. — Din
fr. boulimie.