bulhac - explicat in DEX

bulhac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.

bulhac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină.

bulhac (Dicționaru limbii românești, 1939)
bulhác și bîlhác n., pl. e și urĭ (din *bulvac, *bîlvac, rudă cu bg. bŭlvóč, borîtură, d. bŭlvam, vărs, borăsc. V. bulhărie, bîlc și bolbotină). Est. Băltoagă, mlaștină: a trăĭ acolo unde-s malurĭ de mămăligă și bulhace de lapte acru (Btș.); șesu plin de bîlhace și mocirlă, Prutu și bîlhacurile de pe șesu Horinciĭ (VR. 1909, 8, 176).

bulhac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce

bulhac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulhac n. Mold. băltoacă: până ce dă peste un bulhac CR. [Origină necunoscută].

bulhac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. — Et. nec.