bulbucătură - explicat in DEX

bulbucătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.

bulbucătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură.

bulbucătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
bulbucătúră f., pl. ĭ (d. bulbucat). Protuberanță, unflătură, proeminență rătundă: bulbucăturile creĭeruluĭ.

bulbucătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri

bulbucătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. — Bulbuca + suf. -ătură.