bulbucì - explicat in DEX

bulbuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

bulbuci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BULBUCI, Izbucul de la ~, izvor carstic cu debit puternic (c. 1 m³/sec.), situat în M-ții Pădurea Craiului (M-ții Apuseni), la obîrșia văii Toplicioara, la 420 m alt., în raza com. Roșia (jud. Bihor). Obiectiv turistic. Monument al naturii.

bulbuci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face bulbuci. – Din bulbuc.

bulbuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulbucì v. V. bulbucà: valurile bulbuciau.

bulbuci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). — Din bulbuc.