buciumător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUCIUMĂTÓR, -OÁRE,buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
buciumător(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUCIUMĂTÓR, -OÁRE,buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă2. – Din buciuma2 + suf. -(ă)tor.
buciumător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre
buciumător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUCIUMĂTÓR, -OÁRE,buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. — Buciuma + suf. -ător.