buciumare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUCIUMÁRE,buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.
buciumare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUCIUMÁRE,buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatul ei.
buciumare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buciumáre s. f., g.-d. art. buciumắrii; pl. buciumắri
buciumare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUCIUMÁRE,buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. — V. buciuma.