bucela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCELÁ, bucelez, vb. I.
Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. – Din
bucea.bucela (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCELÁ, bucelez, vb. I.
Tranz. A monta o bucea. – Din
bucea.bucela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucelá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
buceleázăbucela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCELÁ, bucelez, vb. I.
Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuși cu o bucea. — Din
bucea.