bucentaur - explicat in DEX

bucentaur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

bucentaur (Dicționar de neologisme, 1986)
BUCENTÁUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauros – centaur].

bucentaur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure)

bucentaur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentaur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Bucentaur m. numele corăbiei aurite de pe care dogii Veneției aruncau, la încoronarea lor, un inel în valuri, drept semn de logodnă cu Adriatica: pe vechiul Bucentaur prin Veneția purtat AL.

bucentaur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] — Din fr. bucentaure.