bubuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUBULÍȚĂ,bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.
bubuliță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUBULÍȚĂ,bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.
bubuliță(Dicționaru limbii românești, 1939) bubulíță f., pl. e. (d. bubă, ca crucĭuliță d. cruce. D. rom. vine sîrb. bubuljica. V. bubă). Bubă mică. – Mai rar bubușoară, bubuță.
bubuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe
bubuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUBULÍȚĂ,bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. — Bubă + suf. -uliță.