buburos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos. –
Bubă +
suf. -uros.buburos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos. – Din
bubă +
suf. -ur-os.buburos (Dicționaru limbii românești, 1939)buburós, -oásă adj. Bubos (maĭ ales cu bubulițe).
buburos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buburós adj. m.,
pl. buburóși; f. buburoásă, pl. buburoásebuburos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buburos a. plin de bube mici, vorbind de scoarța sau de coaja plantelor și a fructelor.
buburos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBURÓS, -OÁSĂ, buburoși, -oase, adj. Bubos (
1). —
Bubă +
suf. -uros.