bubuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUBUÍRE,bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.
bubuire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUBUÍRE,bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. – V. bubui.
bubuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bubuíre (rar) s. f., g.-d. art. bubuírii; pl. bubuíri
bubuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUBUÍRE,bubuiri, s. f. (Rar) Bubuit. — V. bubui.