brusca - explicat in DEX

brusca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

brusca (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].

brusca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)

brusca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.

brusca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bruscà v. 1. a trata într´un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.

brusca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. — Din fr. brusquer.