brunet - explicat in DEX

brunet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

brunet (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].

brunet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUNÉT, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)

brunet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.

brunet (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom

brunet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brunét, -ă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheș.

brunet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brunet a. și m. cam brun la față, oacheș.

brunet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Brunet (Jacques) m. bibliograf francez, autorul celebrului Manual al Librarului și al Amatorului de cărți (1780-1867).

brunet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. — Din fr. brunet.