bruscare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de
a brusca și rezultatul ei. –
V. brusca.bruscare (Dicționar de neologisme, 1986)BRUSCÁRE s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. [<
brusca].
bruscare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bruscáre s. f.,
g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắribruscare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de
a brusca și rezultatul ei. —
V. brusca.