brusca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUSCÁ, bruschez, vb. I.
Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva.
2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din
fr. brusquer.brusca (Dicționar de neologisme, 1986)BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it.
bruscare, fr.
brusquer].
brusca (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr.
brusquer)
brusca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUSCÁ, bruschez, vb. I.
Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. –
Fr. brusquer.brusca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bruscá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bruscheázăbruscà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bruscà v.
1. a trata într´un mod brusc;
2. a grăbi, a precipita.
brusca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUSCÁ, bruschez, vb. I.
Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva.
2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. — Din
fr. brusquer.