brusc - explicat in DEX

brusc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

brusc (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque].

brusc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)

brusc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque.

brusc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc.

brusc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

brusc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede și neașteptat: plecare bruscă. ║ adv. cu bruscheță.

brusc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. — Din fr. brusque.