bruftului(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRUFTULUÍ vb. IV. v. bruftui.
bruftului(Dicționar de argou al limbii române, 2007) bruftului,bruftuluiesc v. t. v. bruftui.
bruftului(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRUFTULUÍ,bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bruftui (2). – Din bruft.
bruftului(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bruftuluí(a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă
bruftului(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.