bruftuĭală - explicat in DEX

bruftuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

bruftuială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.

bruftuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.

bruftuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. — Var.: bruftuluiálă s. f.] — Bruftui + suf. -eală.

bruftuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.