bruftuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRUFTUÍRE,bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.
bruftuire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRUFTUÍRE,bruftuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a bruftui.
bruftuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri
bruftuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRUFTUÍRE,bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. — V. bruftui.