brilioancă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu
sb. brlja, brljaga „mlaștină”,
cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu
pol. brzanka.