briliantin - explicat in DEX

briliantin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.

briliantin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant¹.

briliantin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.

briliantin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] — Din briliant.