brilantel - explicat in DEX



brilănțel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.

Alte cuvinte din DEX

BRIGHIDAU BRIGANTINA BRIGANDAJ « »BRILIANT BRILIANTIN BRILIANTINA