brighidău - explicat in DEX

brighidău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

brighidău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.

brighidău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brighidău n. Mold. roata sau druga cu care ciobanii bat laptele închiegat. [Origină necunoscută].

brighidău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). — Cf. magh. fergetyü „roată”.