brigand - explicat in DEX

brigand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

brigand (Dicționar de neologisme, 1986)
BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].

brigand (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)

brigand (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.

brigand (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).

brigand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigand (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brigand m. tălhar.

brigand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. — Din fr. brigand.