bricabrac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRICABRÁC, bricabracuri, s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. – Din
fr. bric-à-brac.bricabrac (Dicționar de neologisme, 1986)BRICABRÁC s.n. (
Franțuzism) (Magazin de) vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [< fr.
bric-à-brac].
bricàbrac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bric-à-brác (
fr.)
/ bricabrác s. n.bricabrac (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRICABRÁC s. n. (magazin de) vechituri. (< fr.
bric- à-brac)
bricàbrac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și:
bricabrac — Din
fr. bric-à-brac.