briboi - explicat in DEX

briboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

briboi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BRIBÓI s. m. Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina păroasă, înaltă de 30-70 cm și flori purpurii, răspăndită prin pajiști și buruienișuri în regiunile de munte (Geranium sylvaticum).

briboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum).

briboi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.). Floarea vinului, mușcata jidului (Geranium macrorrhizum L.). Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza 1968). Floare roșie-alburie, cu miros de mentă (Geranium alpestre). – Et. nec. (MDA, NDU).

briboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

briboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). — Et. nec.