briceag - explicat in DEX

briceag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

briceag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate).

briceag (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi care se închid intrând între plăsele. – Tc. biciak.

briceag (Dicționaru limbii românești, 1939)
briceág n., pl. ege (turc. byčak, cuțit de masă, infl. de bricĭ, de unde și bg. bričak, briceag; vsîrb. bičak, cuțit; ung. bicsak de unde și pol. biczak, briceag. V. bișchie). Sud. Cuțitaș de buzunar de ascuțit creĭoanele ș.a. – În est cuțitaș.

briceag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
briceág s. n., pl. bricége

briceag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
briceag n. cuțitaș de tăiat creioane și penițe. [Bulg. BRIČAK].

briceag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. — Din tc. biçak (influențat de brici).