bricheta - explicat in DEX

bricheta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

bricheta (Dicționar de neologisme, 1986)
BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1) [în DEX '98, DN]. [< fr. briqueter].

bricheta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRICHETÁ vb. tr. a face brichete¹ (1). (< fr. briqueter)

bricheta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete². – Fr. briqueter.

bricheta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

bricheta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. — Din fr. briqueter.