brezătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar)
1. Pată albă pe fruntea vitelor.
2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. –
Breza +
suf. -ătură.