breza - explicat in DEX

breza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

breza (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
BREZÁ, brezez, vb. I. A găti înăbușit într-un recipient acoperit (brezieră), cu puțin lichid, fără ca acesta să acopere preparatul, timp îndelungat, la foc mic (carne de categoria a doua, păsări și pești întregi, legume).

breza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BREZÁ, brezez, vb. I. Tranz. (Reg.) A murdări, a păta. ♦ A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

breza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

breza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. — Din breaz.