briant - explicat in DEX

briant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

briant (Dicționar de neologisme, 1986)
BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].

briant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)

briant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] —Din fr. brillant.