brezătură - explicat in DEX

brezătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

brezătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Din breza + suf. -(ă)tură.

brezătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

brezătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. — Breza + suf. -ătură.