brevetat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (
1). –
V. breveta.brevetat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). —
V. breveta.