breveta - explicat in DEX

breveta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

breveta (Dicționar de neologisme, 1986)
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].

breveta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)

breveta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.

breveta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brevetà v. a da un brevet.

breveta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. — Din fr. breveter.