borțos - explicat in DEX

borțos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

borțos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.

borțos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă

borțos (Dicționaru limbii românești, 1939)
borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.

borțos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).

borțos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. — Borț + suf. -os.