boraci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORÁCI s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. –
Cf. germ. Bohrer.boraci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boráci (-ciuri), s. n. – Unealtă, burghiu. Din.
germ. bohren „a perfora”.
boraci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boráci s. n.,
pl. boráceboraci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. —
Cf. germ. Bohrer.