bora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓRA s. m. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și ale Mării Negre. – Din
it.,
fr. bora.bora (Dicționar de neologisme, 1986)BÓRA s.n. invar. Vânt violent, uscat și rece, obișnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Negre și Mării Adriatice. [< it., fr.
bora].
bora (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÓRA s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației. (< it., fr.
bora)
bora (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓRA s. m. invar. Vânt violent, uscat și rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și Negre. –
It. bora.bora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bóra s. m. invar.bora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓRA s. m. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și ale Mării Negre. — Din
it.,
fr. bora.