borși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORȘÍ, pers. 3
borșește, vb. IV.
Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din
borș.borși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORȘÍ, pers. 3
borșește, vb. IV.
Refl. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. – Din
borș.borși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!borșí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se borșéște, imperf. 3
sg. se borșeá; conj. prez. 3
să se borșeáscăborșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)borșì V.
sborșì.borși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORȘÍ, pers. 3
borșește, vb. IV.
Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). — Din
borș.