boiangerie - explicat in DEX

boiangerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

boiangerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Din boiangiu + suf. -ărie.

boĭangerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭangeríe f. (d. boĭangiŭ). Vest. Văpsitorie. Văpselărie. – În est boĭen- și boin-.

boiangerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boiangerie f. meșteșugul sau prăvălia boiangiului.

boiangerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. — Boiangiu + suf. -ărie.