boia - explicat in DEX

boia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

boia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boiá (boiéle), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.

boia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.

boĭa (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boìa). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.

boià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].

boia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. — Din tc. boya.