boiangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de textile. – Din
tc. boyacı.boiangiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. –
Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57),
cf. ngr. μπογιαντζής,
bg. boiadžija. –
Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în
Arg., sînge, hemoragie);
boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă);
boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).
boiangiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIANGÍU, boiangii, s. m. Vopsitor de lână și țesături. –
Tc. boyacı.boĭangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)boĭangíŭ m. (turc.
boĭağy; ngr.
bogĭantzis). Văpsitor. Văpselar. În est
boĭen- și
boin-.boiangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boiangíu (
înv.)
s. m.,
art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)boiangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boiangiu m. cel ce boiește haine, pânzeturi, bumbac, lână. [Turc. BOYADJY].
boiangiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIANGÍU, boiangii, s. m. (
Înv.) Vopsitor de textile. — Din
tc. boyacı.