boială - explicat in DEX

boială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

boială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIÁLĂ, boieli, s. f. Vopsire. ♦ (Peior.) Fardare. – Din boi¹ + suf. -eală.

boială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
boială, boieli s. f. (peior.) fard; fardare (în exces)

boĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Acțiunea de a boi. Boĭa.

boială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boială (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boială f. 1. fapta de a (se) boi; 2. boia. [Tras din pl. boieli, de unde un sing. boială].

boială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. — Boi¹ + suf. -eală.