bogătaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și
f. Persoană care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are avere mare. –
Bogat +
suf. -aș.bogătaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și
f. Persoană care dispune de avere, care stăpânește avuții. – Din
bogat +
suf. -aș.bogătaș (Dicționaru limbii românești, 1939)bogătáș, -ă s. (d.
bogat).
Fam. Om bogat. – Și -
án și
bocotán, fem. -
ană și -
ancă (Trans. ș.a.).
bogătaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogătáș s. m.,
pl. bogătáșibogătaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogătaș m. om foarte bogat.
bogătaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și
f. Om bogat (
1). —
Bogat +
suf. -aș.