bogăție - explicat in DEX

bogăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc. 2. Starea, situația în care se află posesorul unei mari cantități de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

bogăție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie.

bogăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
bogățíe f. Avere, starea celuĭ bogat. Belșug. Pl. Lucrurĭ prețioase.

bogăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bogăție f. avuție, stare.

bogăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. — Bogat + suf. -ie.