boboană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boboánă (boboáne), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece.
Sl. babuni „superstiție” (Miklosich,
Lexicon, 10), de unde derivă și
mag. babona. După DAR, direct din
mag. Se folosește în
Trans. și
Mold. –
Der. boboni, vb. (a face farmece).
Cf. bazaconie.