bobocel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui
boboc. –
Boboc +
suf. -el.bobocel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bobocel, bobocei s. m. hoț tânăr / lipsit de experiență.
bobocel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui
boboc. ♦ (
Fam.) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită.
bobocel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bobocél s. m.,
pl. bobocéi, art. bobocéiibobocel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui
boboc. — Boboc +
suf. -el.