boboană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boboánă (boboáne), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece.
Sl. babuni „superstiție” (Miklosich,
Lexicon, 10), de unde derivă și
mag. babona. După DAR, direct din
mag. Se folosește în
Trans. și
Mold. –
Der. boboni, vb. (a face farmece).
Cf. bazaconie.boboană (Dicționaru limbii românești, 1939)boboánă f., pl.
e (ung.
babona).
Trans. Mold. Pl. Farmece, vrăjĭ.
boboană (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)boboánă, boboane, s.f. – Vrajă, farmec, meșteșug, descântec: „Da-i dragă că ști boboane” (Papahagi 1925: 218). – Din magh. babona „superstiție” (Țiplea 1906).