bobletic - explicat in DEX

bobletic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

bobletic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -e, adj. (Reg.) Bobleț. – Ngr. apopliktikós.

bobletic (Dicționaru limbii românești, 1939)
boblétic, -ă adj. (din apoplectic. Cp. cu trîndav). Est. Bleg, prost, moleșit. – În vest bobléț, -eáță, pl. ețĭ, ețe (pin schimbare de sufix). V. gogleț.

bobletic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobletic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. — Din ngr. apopliktikós.