blanșiruire - explicat in DEX

blanșiruire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de curățire a dosului pieilor tăbăcite. – Cf. fr. blanchir, germ. Blanschieren.

blanșiruire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de îndepărtare a părților neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. – Din blanșir.

blanșiruire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii

blanșiruire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. — Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren.