birocrație - explicat in DEX

birocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.

birocrație (Dicționar de neologisme, 1986)
BIROCRAȚÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].

birocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIROCRAȚÍE s. f. birocratism; ansamblul funcționarilor publici. (< fr. bureaucratie)

birocrație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Birocratism. – Fr. bureaucratie.

birocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
birocrațíe (-ro-cra-) s. f., art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile

birocrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. 1. Putere excesivă a administrației. 2. Muncă rutinieră, formală. — Din fr. bureaucratie.